Focşa, secretara şi aparatul
Unii intelectuali mai finuţi s-au arătat oripilaţi de atacurile furibunde ale presei, blogherimii etc. împotriva ministrului Focşa şi a secretarei sale, deveniţi, în opinia lor, un soi de victime. Aş fi fost total de acord cu ei dacă ar fi fost vorba de doi funcţionari publici cu un comportament ce ar fi corespuns statutului lor. Dar realitatea nu e nici pe departe favorabilă lor în acest sens. Evident că o femeie, dacă se va comporta inadecvat în calitatea ei de funcţionar public, va fi criticată şi pentru alte păcate care nu ar avea la prima vedere nicio legătură cu funcţia deţinută. Unei secretare care răspunde vulgar clientului nu i se va ierta un eventual decolteu provocator, fusta mini ori lipsă, victimă răcorindu-se cel puţin cu stereotipurile avute la îndemână. Că partea din salariul secretarei, la care cotizează şi cetăţeanul nedreptăţit, n-are cum să şi-o retragă în semn de protest, răzbunare ori desolidarizare de ea. La fel, un şef de sex masculin, îmbrăcat cu şorţi, poate fi văzut ca un tip emancipat, decent şi simpatic, în cazul în care e receptiv şi corect cu clienţii, şi invers, poate deveni un personaj ridiculizat de toată lumea pentru aceeaşi şorţi, dacă se va comporta ca un mare latifundiar pe domeniul public, mai ales cu reprezentanţii presei.
În cazul ministrului Focşa, nimeni nu se putea lua de vestimentaţia lui, pentru că el n-a sfidat aşa-numitul bun-simţ al societăţii moldave conservatoare, nu era îmbrăcat ca un metrosexual, de exemplu. În schimb, i se putea imputa o mulţime de alte păcate, inclusiv persecutarea unor angajaţi pe care i s-a pus pata. De remarcat cum arată, priveşte, vorbeşte şi se comportă membrul unei comisii create ad-hoc pentru evaluarea activităţii unei agenţii al cărui şef ar fi călcat strâmb în viziunea lui Focşa, chiar dacă calităţile mai sus enumerate par subiective şi irelevante.
http://www.jurnaltv.md/swf/DQJTVPlayerEmbed.swf?332283
De ce subordonaţii lui Focşa, prezentaţi în doar câteva cadre, trezesc totuşi o senzaţie de inadecvare, de grotesc, ca evoluţia scenică a vestitului Pavel Turcu? Evident că, strânse toate cap-coadă, reacţia firească a publicului va fi cea dominantă în mass-media ori pe bloguri, chiar dacă la prima vedere pare să fie vorba de un linşaj mediatic. Într-o ţară în care orice imbecil se simte dator să interzică ori să limiteze acesul la informaţie, aspectul lasciv al unei secretare ce îşi confirmă statutul de persoană cu extrem de multe împuterniciri în Guvern şi drepturi de a interzice prin simpla invocare a funcţiei ei de ŞEFĂ A APARATULUI, nu poate decât să trezească zâmbete involuntare, ori chiar hohote de râs.
